... lucruri marunte ....

Dupa ceva vreme, m-am intors. Nu am reusit sa fac ceea ce mi-am propus. Zilele sunt aglomerate, si noptile sunt agitate. Probabil o sa scriu mai rar din aceasta cauza... nu prea ma mai simt in stare. Si nu pentru ca nu am nimik de spus.. ci pentru ca e prea mult cateodata . Incerc sa pretuiesc fiecare lucru marunt p care il am, dar unele lucruri sunt coplesitoare daca te gandesti un pic.
Majoritatea oamenilor nu stiu sa pretuiasca ce au, si asta face din lume un loc rece si singuratic. Si totushi mai exista un pic de speranta pentru noi. Fiecare zambet, fiecare raset.. fiecare gand bun lumineaza si incalzeste spatiul ce te inconjoara.De aceea.. daca ai o persoana draga aproape.. fie ea parinte, prieten, coleg, sora sau frate, sau orice ar fi .. nu ezita sa ii arunci un zambet.. poate insemna mult pentru cel vizat. Si o sa te simti si tu mai bine. Ai incredere in tine, un zambet poate skimba multe. :)

Sa revenim la povestea noastra. Ultima data cand am mai scris ceva a fost acum 3 saptamani.. trebuia sa mai umplu cateva pagini cu ce mi s-a mai intamplat sau cum m-am mai simtit.. si totusi.. nu am facut-o. Nu ma intrebati de ce.. nu stiu..
Pot face o mica sinteza totusi. Au trecut 3 saptamani de la ultimul articol... in momentul acela imi era dor de casa, ma acomodam inca cu tot ce tine de viatza departe de casa. 3 saptamani.. multe s-au intamplat in 3 saptamani.. pentru mine au contat mai mult decat ar intelege cineva care nu ma cunoaste.
Primele 3 saptamani au fost foarte plictisitoare aici in bucuresti. Nu aveam ce face, eram obisnuit cu viatza de acasa, cu rutina zilnica. Nu aveam chef de altceva, si imi era teama sa incerc lucruri noi, eram nesigur... dar asta a trecut... mi-am cunoscut colegii.. majoritatea sunt super...
Intr-un final am gasit chiar si un parc care imi oferea exact ceea ce aveam nevoie. Copaci, liniste, galagie, siguranta, incertitudine.. Si inca un lucru important pentru minte.. avea si un teren de baschet unde am dat de prieteni ai unor prieteni de-ai mei. Am facut miscare, m-am distrat cum o faceam acasa, m-am eliberat... poate parea ciudat dar e un mod de exprimare, unii o fac prin desen, altii prin muzica, alti prin fotografii, iar eu.. daca ma cunoasteti... deja v-atzi dat seama de ce vorbesc... orice hobby, orice placere poate devenii arta in mana cui trebuie...
Deja o dau in sentimente.. :)) si incepe sa imi placa..
Am mers de cateva ori pe acolo, am mai facut miscare, mi-am facut prieteni noi..
Pe urma, m-am plimbat prin Bucuresti sambata si duminca urmatoare, adica acum 2 saptamani.. Gil mi-a facut o surpriza foarte placuta si a venit la sora lui sa o vada, si am cam stat tot weekendu.. adik vineri si sambata parca.. nu mai tin minte exact.. cert e ca m-am distrat foarte mult.. pe urma alta saptamana de scoala... si un weekend mai special.. a inceput cu venirea lu Adi, Ghenea.. aditzu.. il stiti.. ala mic si nebunatic:)).. mic.. ca e mai mare ca mine.. a venit sa isi vada o prietena apropiata... A stat 2 zile.. a venit cu un prieten.. toata sambata am fost prin oras pana seara tarziu.. ne-am plimbat si am vazut de toate. A fost foarte misto, dar pe la 9 m-am intors inapoi la camin. Urma o duminica foarte frumoasa... Calduroasa si insorita. Despre duminica asta sunt foarte multe de spus.. probabil un articol viitor. Un mic spoiler: am fost la Ploiesti, m-am intalnit cu Madalina si dupa 4 zile am ajuns sa scriu aceste cuvinte.. nu intru in detalii.. dar poate o sa intru.. dar dupa duminica asta...

In cateva cuvinte... ultimele 3 saptamani au fost foarte misto, mai greu cu scoala, dar ne descurcam... vorba aia.. sesiunea trece... studentii raman :))..
...
Am kef de o seara de vara... cald afara, cer senin.. multe stele.. si eu intins pe iarba, uitandu-ma la ele...
Hei!!! :)) fac rime fara sa imi dau seama.. inca le mai am ;)).. pana data viitoare.. avetzi grija de voi... V-a arunc un zambet din capitala... si nu uitati ca nu sunteti singuri... niciodata ;)... Dupa fiecare apus vine un rasarit... >:D<.. Free hug >:D<

Era si timpul.. Era si trecutul.. inca este

Of of of... a trecut ceva vreme de cand nu am mai publicat un "articol" in acest mic ziar al vietzii mele. De azi imi propun sa adaug cate un articol in fiecare saptamana, nu numai pt a-mi ocupa timpul, ci si pentru ca, fiind asa departe de casa, nu pot povesti prietenilor mei ce am mai facut sau cum m-am simtit in ultima perioada.
Acum cateva zile, mai exact joia trecuta imi luam adio de la tot ce tinea de trecutul meu, de viatza de acasa, practic de tot ce numeam eu Camin. Imi luam adio de la prieteni si ma pregateam psihic pentru ce a urmat de vineri incoace si pentru ceea ce o sa urmeze de azi inainte. Dupa mine, asta a fost decizia corecta la momentul respectiv. Nu au trecut decat 5 zile si deja vad ca oricat de mult as incerca sa trec peste tot ce a fost in urma, nu pot. Oamenii sunt mult prea mult legatzi de trecut ca sa poata renunta la el. Optsprezece ani petrecuti alaturi de familie si prieteni nu trec asa usor.
Eu nu am vrut sa renunt practic la tot, ci mai degraba sa incep o viatza noua aici in Bucuresti la facultate deoarece se spune ca de aici iti incepi practic viata de adult. Facultatea este momentul care te defineste ca persoana, si e sansa mare de a o lua de la capat, de a skimba ceva in viata ta, mai ales daca pleci de acasa pentru a studia in alta regiune cum e in cazul meu. Eu am venit la Bucuresti pentru Politehnica, si nu am venit cu mainele in san.
Am venit aici cu o idee, o speranta, un gand... voi incepe o viata noua pe care o voi modela cum voi dori, neinfluentat de trecut, de cine am fost si cu cine am umblat.
Aici nimeni nu te cunoaste, nimeni nu te judeca dupa ce ai facut in liceu sau generala, cum ai invatat sau cat de frumos esti. Exista totusi o regula care guverneaza peste toate si care te ajuta extrem de mult in viata si anume "Respecta pe ceilalti si vei fi respectat".
Oke.. sa revenim.. deci am zis ca nu am venit la Bucuresti cu gandul de a renunta la trecut de tot.. sincer as fi vrut, dar nu se poate.. dorul de casa, de prietene si prieteni apropiati mai mult sau mai putin, colegi si alte alea nu pleaca fara sa lase urme. Ganditi-va la viata ca la un camp acoperit cu un strat de zapada, iar toate amintirile tale ca pe niste mingii sa zicem. Un moment bun in viata e ca o mingie care se rostogoleste pe campul vietii tale. de asemenea ca si amintirile nasoale care ne sunt presarate de-a lungul vietii. Cand vrei sa treci mai departe si reusesti, mingiile incet incet se transforma in baloane care isiiau zborul. Dar totusi raman urmele mingiilor in zapada. Dorul de casa creste si abia astept sa imi vad prietenii. A inceput sa imi placa aici si chiar am de gand sa numesc acest loc ACASA, dar totusi trebuie sa mai verifici baloanele din cand in cand. Privesti inapoi si razi de trecutul tau. Chiar daca nu ai avut parte de cea mai minunata copilarie, nu poti lasa acest lucru sa te influenteze de aici inanainte. Privesti in jur si vezi copii imbatraniti inainte de timp, care nu au avut ocazia sa se simta copii cat ne permite varsta. Dar daca privesti atent, poti vedea un copil in fiecare persoana. Trebuie doar sa privesti atent si daca sti cum, il poti scoate la iveala pentru o perioada mica de timp.
Eu ma bucur sa va spun ca inauntrul meu este un copil cu o inima foarte mare , iar inauntrul vostru, altul cu o inima si mai mare. Dar se sufoca daca nu aveti grija sa va bucurati de tinerete.
Dupa putina vreme, trecutul mi-a amintit ca totushi am ceva istorie in spate dar ca totusi, totul va fi bine. Nu am reusit sa scap de trecut venind aici, si acesta este un lucru bun deoarece, toate lucrurile nasoale din viata unui om, in special din a mea, nu vor valora mai mult decat prietenii are ma asteapta ACASA. Acestea fiind spuse, astept sa primesc foile de drum si sa trag o tura pana acasa sa imi vad prietenii..
Pety.. Andra...Gilika.. Crisstaman.. Ioana..Oua.. Denis.. Flory... Laur.. Nick.. Niky.. Suciu..Tinito.. Catalin..Byby... Catalina..Piti... Alexutza..Alinush.. Stef..Marius...Tudor..Anku..Cata si Ank.. Tibi... Cristinik.. Alex.. Ion.. sunteti multy.. scz daca am omis p cineva si ordinea de mai sus nu conteaza f mult.. decat prmi :"> Si restu..
Asteptati-ma.. nu mai e mult.. si ma intorc :D ;).. buh bye for now :* .. kiss ya :)) >:D<

Anii de liceu...

Trebuia sa ajung si la subiectul acesta. Patru ani au trecut de cand am pashit prima data pe ushile liceului meu pt a-mi cunoaste colegii si profesorii. Stau si ma intreb.. cand or fi trecut?
Poate nu am fost atent.. dar "cei mai frumosi ani" din viatza unui om s-au dus. Sincer.. stau si ma gandesc... parca ieri intram in clasa de la parterul liceului.. in caz ca nu stiati, eu am fost elev la "Grupul Scolar Industrial de Electrotehnica si Telecomunicatii Constanta" sau mai pe scurt, Telecom.
Sa revenim.. prima zi de liceu. Spirite agitate, nu prea cunosteam lumea si totushi ceva imi zicea ca o sa fie totul bine. Si chiar asa a fost. Nu mi-a luat mult sa cunosc colegii, a doua zii practic ii stiam mai p toti. Din cate imi amintesc eu, in prima zi trebuia sa mergem sa cunasotem diriginta si colegii si clasa noastra... dar eu ce faceam intimpul acela?! eram cu Niky, cel mai bun prieten al meu de cand pot sa imi amintesc. Mama cu mama lui prietene foate bune de familie si alte alea.. au fost chiar colege de munca.. orikum .. destul despre mame. Eram cu Nicolas prin curtea liceului dupa un senzational discurs tinut de preafericitul nostru director cu o ureche muscata, Gavrila, also known as Gonzo, the notorious braineater. Dupa lungul si plictisitorul discurs al preaiubitului nazist, discrus neinteles de catre nimeni din cauza unor boxe cu experienta.. foarte multa experienta.. vreo 20 de ani de experienta aveau boxele, am reusit sa descifram o fraza al caurui inteles tainic nu aveam sa il deslushim deat dupa un an sau doi de liceu.
Aceea fraza o sa ramana in amintirea tuturor celor care au invatzat in aceasta intitutie dar si a celor ce vor urma dupa noi.
"...atzi venit la acest liceu ca sa invatati sa zburati..."
La prima vedere poate parea ceva banal, dar nimeni nu putea sa ne pregateasca pentru ce a urmat.
Eu cu Nicolas am descoperit cam tarziu sensul acelor cuvinte, prea tarziu ca sa mai putem schimba ceva. Si dupa ce ne-am plimbat vreo 5 sau 10 minute prin curtea liceului care dupa discurs parea parasita, ne-a izibit ideea ca ar trebui sa mergem si noi sa ne cautam clasa... dupa 5 minute de cautari.. la etajul I si II, am decis sa mergem la parter unde am si gasit clasa noastra.
Sa spunem doar ca nu ajunsesem la timp, dar deja aveam o reputatie, si nu buna. Mai mult sau mai putin conta acest lucru.
Am ajuns sa cunaostem pe doamna noastra Diriginta, prea stiamata Gabytza, care ne-a scolit in 4 ani si ne-a dadacit mai mult decat o vulpe pe gaini. Poate din cauza ca era prea mult plecata si alte alea, nu intru in detalii. Am cunoscut colegii, am legat prietenii noi si alte alea. Sti cum e in prima zi de liceu. Nu a durat mult pana sa realizez ca facusem o mare greseala. Dupa 1 luna imi doream sa imi schimb liceul, dar era cam tarziu. Mama nu a vrut si bla bla.. din cauza ca "eu mi-am ales liceul si am intrat unde am vrut". Chiar daca pe moment regretam, akum realizez ca viatza mea nu ar fi fost la fel daca mergeam in alta parte.

..Bine ati venit in liceul minunat...

S-au intamplat multe in liceu, bune si rele. Am multe amintiri dar se pare ca acum nu prea imi vin in minte mai ales din clasa a 9-a.
Oricum. Sunt multe... In clasa a 10-a imi amintesc ca impreuna cu 2 colegi de clasa si prieteni buni, Victor si BIG, inainte de vacantza am cam umblat la calculatoarele de la laboratorul de infomatica, paroland din BIOS aproximativ 3 calculatoare.. intr-un cuvant.. le-am blokat.. erau inopeabile fara parola noastra. Nu conteaza ca din cei 3, numai eu am fost pedepsit, chiar daca eu m-am intors si le-am refacut si alte alea.. dar a fost distractiv ... oricat de distractiv poate fi...
nu mi-a prins bine dar totushi... e o amintire...
Aveam colegi buni dar cateodata mai se intreceau cu gluma si .... tot in clasa a 10-a un coleg a spart usa de la clasa cu o sticla de jumatate de suc.. sticla de plastic... si a treubit sa refaca si sa vopseaca usa.. pe urma, tot in clasa a 10-a am omorat un soricel in clasa.. l-am strivit din greseala.. vroiam sa il prind, sa ii pun piciorul in fatza si a sarit .. si .. FLEOSHHCC!!!..
...
Am strivit un shoricel
In clasa langa perete
Si din burta de la el
Am mancat spaghete
...

Sa vedem.. liceul nostru minunat in clasa a 10-a avea sa isi mareasca gardul.. in inaltime.. ca sa nu mai fie sarit de catre elevi.. la scurt timp dupa, s-a pus interfon...
"...invatati sa zburatzi..."
Akum park intelegeam sensul cuvintelor premaritului Gonzo.. si nu erau asa ascunse cum credeam.. Cel Mancat de Crocodil avea dreptate... un magazin in curtea liceului care nu prea avea ce sa ne ofere... si pentru a cumpara ceva mancare, trebuia sa ajungi afara... gardul s-a marit, interfon la usha de la profesori.. iesitzi.. cum?..
Raspunsul e simplu: "...invatati sa zburati..."
S-a dovedit a fi mai greu de facut decat de zis, dar noi ca baietzi inteligentzi ce eram am gasit repede solutia... La Telecom era oferta: "De azi inainte iesiti din Telecom DOAR CU BULETINUL", nush la ce va ganditzi dar semana foarte mult cu reclama de la FLANCO.
Treaba era ca daca bagai buletinui la incuietoarea de la usha profesorilor, impingeai zavorul cat sa se dekida poarta.. a fost ushor..
Amintiri.. fuga de la fumat si alte astfel de aventuri ne faceau ziua mai interesanta.. chiar daca eu nu fumam si nu fumez.. tot stateam akolo si reprezentam un adevaratpericol pentru liceu..
Multi elevi au fost exmatriculati din cauza ca au fumat in incinta liceului, mai exact in curte...
Liderul Nostru Nazist si Parinte al Telecomului ii aducea ofranda lu Ceausescu pedepsind pe oricine se impotrivea sistemului.. Astfel a luat nastere Aleea Lui Odica care facea legatura dintre drumul din cutea liceului si o fereastra mica pe care se serveau Placinte cu Blana de la o patiserie adiacenta liceului. O alta mare realizare a liceului a fost un nou look dupa ce 2 colegi au fost prinsi sarind gardul.. gard care akum este foarte ROZ... La fel ca si liceul... Un liceu plin de baietzi cu maxim 20 de fete iesea in evidenta cu noul look EXTREM DE ROZ!!!... Liceul nostru a capatat in urma unui scandal o noua reputtie.. un ziar avea ca articol principal, ceva de genul "Homosexuali in liceul telecom" ... Extraterestrul nostru lider a negat afirmatiile... un liceu roz plin cu baieti... Eu dupa 4 ani inca am dubii.. Jess.. Caty sweety boy... tot felu de gigolo italiano...
Ce pot zice... deocamdata sunt fericit ca am termiant liceul.. dar maine dimineatza ma intorc sa vand manualele si sa vad bobocii... nu zic ca istoria se repeta, dar am vazut boboci care semanau leit cu colegii mei... sunt curios cum o sa iasa de aici... intre timp va urez noapte bunah...
O sa mai completez aici despre ultimii 2 ani de liceu si poate si de vacante... dar deocamdata ajunge..

Cateva lucruri despre BebeS...

am vazut la sondaj ca vretzi sa mai stiti cate una, alta despre mine:D.. poi:-?..
sa vedem de ce e in stare BebeS..

BebeS poate sa aplaude cu o singura mana
BebeS poate sa dea foc la furnici cu lupa. NOAPTEA!!
BebeS a lovit odata un cal in barba... descendentii acelui cal se numesc acum girafe.
BebeS a inghitit odata un borcan de somnifere. L-au facut sa clipeasca.
BebeS nu doarme. El asteapta.
BebeS se poate sinucide si dupa aia traieste.
BebeS doarme cu lumina aprinsa... nu pt ca ii e frica de intuneric ci pentru ca intunericului ii e frica de el.
Zambetul lui BebeS a readus odata un catelus la viatza.
Jordan are o pereche de pijamale cu BebeS.
BebeS TRANTESTE usile rotative.
BebeS nu este “dotat” ca un cal, caii sunt dotati ca BebeS.
BebeS a inecat odata un peste.
BebeS a reusit sa numere pana la infinit. De doua ori.
BebeS IL POATE ATINGE pe MC Hammer.
BebeS a inventat culoarea neagra. De fapt el a inventat toate culoarile cu exceptia culorii roz. Rozul a fost inventat de Gil sau Pety.
BebeS este tatal adevarat al lui Luke Skywalker
BebeS este capabil de fotosinteza.
Titlul original al Bibliei era "BebeS si Prietenii"

Scrisoare de pe front...

by SDST

Bunicul:
"Tata a fost pana in Cortul Domnului in Rusia, in '42. In '42 eu am plecat ca voluntar
in regimentul 21 slatina-olt, dupa perioada de instructie
ne-a imbarcat, ne-a pornit pe front si, cum sa spun, eu in Rusia la Millerov
am luat frontul si am mers de la Millerov pana la ...? Noi pe front, cateva sute
de kilometri."

In memoria bunicului meu, decorat in luptele de la Odessa.

Aceasta este prima scrisoare pe care am reusit sa ti-o trimit
am scapat de instructie si-acum sper sa am mai mult timp
sunt intr-un tren militar ce ne duce spre odessa lent
momentan dinspre orizont aud doar sunete de bombardament
o sa participam la eliberearea orasului, nu cred ca va dura mult
suntem toti entuziasmati, eu unul parca simt ca o sa-i ingropam in pamant
va transmit cu drag toate cele bune,
in fiecare gara am fost intampinati in urale de multa lume
gazeta locala scrie ca suntem pregatiti bine
te rog sa ma crezi c-ai fi fost tare mandra de mine
sunt un norocos soldat in regimentul de infanterie
razboiul nu-i atat de dur, veteranul ala nebun nu incerca decat sa ne sperie
maine ajungem la linia de front, noi ii spunem "ziua cea mare"
am facut o poza in uniforma mea, o s-o primesti luna viitoare
ard de nerabdare sa-l snopesc pe Ivan cu patul pustii mele
am inteles ca sunt slabiti si au destule probleme
stiu ca suntem de partea binelui si avem sorti de izbanda
am invatat in cazarma ca avem o putere crunta,
a noastra armata e neinfranta!
sper sa-ti dau si alte vesti bune cat de curand
tre' sa inchei, l-am auzit pe comandant urland, probabil coboram
desi sunt plecat de putin timp iti simt lipsa
simt ca innebunesc
mi-e dor de tine, de-ai mei si-abia astept sa va vad!
Te iubesc!

Bunicul:
"Chiar in podul domnului, am stat acolo cam un termen de vreo 2-3 sau 4 luni. Pana ce s-a rupt so frontul
la italieni si daca a rupt frontul la italieni, ne-a mutat pe noi in locul italienilor pe front ca sa stabileasca frontul."

Sunt patru patrule, cativa in spate imbracati in haine de strada
militari ai armatei din care fac parte se pregatesc parca pentru parada
"Astia-as bocanci, asta-i ranita, doar urci in tanc si
Tragi cat vezi cu ochii, nu se tine cont de numarul de morti
La noi in unitate daca nu risti, risti sa fii cel tras la sorti
Port aceleasi haine, parca e o tortura, visez la decoratiuni parca-s copil,
am viziuni despre un avant infailibil
ma vad deja in linia intai cu ai mei da' pana atunci tre' sa trec mancarea aproape inutila
masa de pranz de dupa trei, mai am cateva luni, sunt din vechea garda
astia de vin acum parca toti nu vor sa creada ce se-ntampla
pistoale la tampla si amenintari! tactici comuniste,
ostateci si mustrari, harti ale razboiului, dorul devine chinul din mine ce se tine
sunt doar umbre ale ecoului

Bunicul: "Eu plecasem voluntar cu vecinu de-aicea, cu Ion Balaceanu care asta a ramas pe front in cortul DOmnului
acolo cand a venit retragerea, pe noi ne-a prins in bombardament, pe drum..."

Asa ceva nu trebuia sa se-ntample! este ingrozitor
la acest, ce ne-asista aici! imi zvacneste sangele-n tample.
am crezut ca stam in gropi si tragem in gol
ploua cu fier! astia sunt groaznici si nu au mila deloc!
am avut si primul asalt, mi-am pierdut arma din mana
prin fum si explozii si urlete ce le visez de-o saptamana
sunt bolnav si murdar, in stare de soc imi iau botezul
contactul cu razboiul mi-a dus la extrem crezul
in acte teribile mor camarazii secerati in iarba
ne respingem reciproc atacurile, astia nu stiu sa piarda
nu mai sitm nimic cand ii dobor
am luat si prima viata cand veneau in marsul intariti de alcool??
intru in panica, sergentul tipa la mine la un val
descarci metal in ceea ce pare a fi un alt val uman
am sange, noroi si ulei pe fata, am sarma ghimpata, cadavre si gropi in fata
tinerii pioneri deschid calea si se opresc in eternitate
cand ucid sunt decorat pentru impresionante fapte
nu am venit aici pentru asa ceva!
razboiul asta nu e al nostru, nu stiu de ce am facut asta
mintea mea este ravasita, sunt complet distrus in interior
cred ca trebuie sa-mi retrag cuvintele pe care ti le-am scris anterior..

Bunicul:
" Si acolo daca ne-a prins bombardamentul ala, noi am ? instalatie pentru ca sa luam o pozitie ?
sa ne aparam si ne-am imprastiat tunurile: 4 tunuri in 4 parti."

Sunt actorul ranit, actorul rapit de schizofrenie
aud si-acum obuze, pe multi i-a cuprins tampenia
de la patul vecin se aud scancete,
unii care erau cu mine in batalion i-acopera pamantul cu miscari incete
nu mai vreau sa vad uniforma!
nu mai ma simt in forma optima, toti se agita
unii vomita
mama, am o stare cumplita, iubita mea, nu ma uita!
raman acelasi fiu plin de curaj
nu stiu ce mi0-au facut astia ca de cand sunt aici simt ca ma strange orice bandaj
cat mai am de trait? ajutati-ma cu ceva!
simt cum se scurge seva. orice-mi suna in ureche risca a ma enerva
incep sa tremur, sar din pat, simt cutremur, miscari de pamant
in fiecare noapte ma visez adormind in mormant, simt cum ma sfarsesc
am trecut de-al doilea razboi, sunt plin de noroi
de vina sunteti voi.
De vina sunteti voi......

Bunicul:
"Vecinul meu Ion Balaceanu s-apucasera sa sape amplasamente de tunuri ca sa fie camuflati
Intre timp, cum i-a observat de sus din avion, a lansat bomba in mijlocul lor, acolo unde era amplasamentul
I-a aruncat in aer pe toti, cu tun cu tot
in 45 cand am venit dupa front, ai mei erau la secera pe camp si, venit acasa din nou, parca ziceai ca zboara,
asa veneau de la camp cand au aflat ca am venït eu acasa."

Prietenii mei...

Cineva mi-a dat o idee geniala... sau cel putin, stralucita din punctu meu de vedere :D.. aceea persoana o sa ramana anonima pt inceput :D.. vezi Piti :D nu am zis ca tu mi-ai dat ideea :D :))
Aceea de a scrie in blog despre comorile vietzii :D Despre prietenii mei :D
Am prieteni.. destui :D.. hai sa nu zic prieteni ca poate pe unii ii deranjeaza.. amici:D
dar am si prieteni carora le-as ridica statui :)) si nu glumesc.. pt ca prietenii te definesc :D
Si de ai mei sunt mandru :D ;)
Sa incepem cu cel mai bun prieten al meu :D

Lungu Cosmin Petrisor
aka
Pety sau Nack;)

Pot sa spun ca el este de departe cel mai bun prieten al meu din totdeauna ... Mereu a fost langa mine.. la bine si la rau.. noroku meu ca nu am avut foarte mult rau in viatza mea.. spre deosebire de altii:D si totushi el a fost mereu langa mine si ii multumesc super mult pt asta :D probabil o sa ma injure un pik pt ca am pus poza asta p blog dar orikum :)) ii trece ;)
Ce sa zic despre el..:-?.. un tip obijnuit :D.. fara fitze si talente :-@... nu e emo, nu e funky, nu e minimal, nu e manelist, nu e rapper si lista continua :D.. da macar il plake fetele :> mult mai mult ca p mine:D.. are acel je-ne-sais-que... :D orium >:D<>:).. ii plake Fotbalul :D.. Messu :-?.. Gagicile :>.. Counter-strike-ul :)) Mai imi face pe plak si joaca si basket cu mine si restu "Negrilor" :X \:D/ :)) asa.. ii plake sa conduca.. deshi abia akum da de carnet :D Uratzii succes :> nu ca ar avea nevoie :> ;)
Asculta house in principal :-?... deshi nu e el mare clubber :D.. Danseaza mult mai bine decat jok eu basket :))) daca il prindetzi undeva la un party sau ceva .. nu ratati okazia ;).. :))
Orikum :D.. e Fratele meu :> >:D<.. mai nou e stundent la Drept la Spiru parca...:)) nush exact :">asa.. pt detalii ttp://pety-go.hi5.com :)) :"> sunt malefic :)) >:).. las ca ma iertzi u cand o sa vezi cate gagici intra p tineh :> :))

asa.. dupa Pety... ar mai fi Gil:D

Orosan Valeriu
aka
Gil

Gilika e ceva de genu .. "a brodah' from anotha' motha' " adik fratele meu de la alta mama :D:))
Ne-am cunoscut prin clasa 1 cand am nimerit in aceeasi clasa.. 8 ani de zile am fost colegi :>
Sta prin apropiere, prin cartier... si a fost un prieten super bun timp de 12 ani :D:)).. adik de cand il cunosc :D akum s-a tuns :>
Orikum :D.. Gilika este cel mai mare suporter al ekipei de fotbal Farul Constanta :D ;)
Si-a pornit brigada ZEL cu care merge akum la meciuri si rupe galeriile :D
El e cel mai minunat baiat :> :)) Caterincos si toate alea :> Conduce de zici ca e in NFS :>
Gil a fost unul din putini prietnei care a ramas in mare parte la fel cum a fost intotdeauna :D ;)
Perseverent in toate, Baiat de baiat :> Te potzi baza pe el oricand :> ;)
El a avut mereu incredere in mine in orice faceam :D si orice fac :D el ma sustine mereu :>.. chiar si daca doar cu o caterink si alte alea >:D<>:D<

Ar mai fi multe persoane care merita un lok aici:D.. de la Nicushor de p Alee.. la Crystaman - negrul din basket,Dyana :X:X:X, Oua si Ioana :X, Niky - Brother Taby, Fratele Andy :>,Bybyloy, Karghevich Ady, Tinito si Stef , Laur, Nick, Ionescu si toti de la Baza.. Denis Arsene fratele meu din Germania :> .. Denis- Tzetler, Silviu.. fost coleg de clasa .. moama... cred ca as face un articol numa cu prietenii cei mai buni :)) :> De la bosco pana la colegi de clasa si prieteni din toata constanta si tzara:> Cezar din Bucuresty, Pity..;;) sa nu o uitam p piti ca face urath :"> :)) :*
Andra >:D< .. o prietena foarte buna...despre Andra cred ca as putea sa fac un blog de sine statator daca m-ash supara :)) :"> :D fara se exagerez >:D<:X mama mama :)).. o lista imensa pt care ii multumesc lu Doamne doamne de sus de tot ;;) of.. mi-a pierit chefu sa bloguiesc :D Hai ne mai auzim:D poate o s afac si maine cateva articole :D..

Hai sa ma cunosti..

In randurile ce urmeaza, vetzi putea citi despre lucrurile care imi plac foarte mult... ma refer la lucrurile care m-au influentat mult si care ma deosebesc de cei din jur...
Sa vedem.. am 18 ani.. fac 19 in curand, sunt baiat, am prieteni multi si posibilitati nelimitate.. si totushi.. ce poate sa ii placa unuia ca mine? :-?.. poi.. sa incepem cu lucrurl care imi okupa cel mai mult timpul... Calculatoru.. cu sau fara net.. de preferat cu net:-?..
Sunt un tip obijnuit, stau in fatza PC-ului cat si cand am ocazia pentru ca a devenit o parte din mine.. Ce poate sa imi plaka la Pc asa mult:-?... stau si ma gandesc.. Nu pot nega ca am devenit dependent de Pc, pt ca ar fi o minciuna:D.. in fiecare zi intru la calc ca sa vad ce imi fac prietenii pe mess sau sa mai verific una alta.. ba chiar ma jok cate un jok online din cand in cand :D.. si CS.. moartea oricarui copil :)) pt ca eu inca sunt un copil.. chiar daca varsta nu o arata... eu sunt inc a un copil.. si chiar imi plake asta:D.. anyway.. deviam de la subiect :))
deci.. stau p mess cateva ore :D.. mai jok un cs.. mai ma uit la un serial sau 2:D.. apropo.. v-am zis ca ma pasioneaza super mult SF-urile ? :D daca nuh, stiti akum :)) intru in detalii mai incolo sau poate in alt articol :D
si asa am ajuns sa petrec cate 6 7 ore seara si noaptea la calc.. sa nu mai zic de orele din timpul zilei.. deci sunt un PC-addicted :))
Si voi sunteti:D.. nu radetzi.. ca poate nu realizatzi.. dar stand cate 2 3 ore in fiecare zi la calc va provoaca dependentza :))
asa...
Deci v-am vorbit mai mult sau mai putin despre Principala mea activitate din timpul zilei:D
Noroc ca suntem in vacantza ca.. :))..
So anyway...
Dupa cele pomenite mai sus atzi zice ca sunt un computer geek :))) nerd sau alte alea:D..
care ar fi prima imagine care v-ar veni in cap?:-?.. cea din dreapta?:))
Sa nu va aud ca nu :)).. orikat de bine arata... nu sunt genul de persoana..:-??
Cu toate ca imi okupa ce mai mare parte a timpului, nu calculatorul este pasinuea preferata.. nici pe departe:D
nu sunt eu cel mai minunat baiat dar orikum :))
Pasiunea mea cea mai mare este sportul... mi-a placut de mic.. poate nu eram eu cel mai talentat si nici nu sunt.. dar asta nu ma impiedica sa fac ceea ce imi place.. si mie imi place sa jok basket mai mult ca orice :D.. ehh...:-".. aproape orice... :D Prietenii sunt mereu pe primul lok so..
Cum ziceam..:D... prima data am pus mana pe mingie la sfarsitul clasei a 9-a chiar inaitne de vacanta de vara :D..nu stiu de ce m-am apukat sincer.. ca nu aveam nici o treaba... cred ca o parte din vina o are indirect verishorul meu care m-a motivat... indirect ce-i drept, dar credc a el a cam fost sursa mea de inspiratzie :D.. si ii multumesc foarte mult pt asta >:D<>-