Dupa ceva vreme, m-am intors. Nu am reusit sa fac ceea ce mi-am propus. Zilele sunt aglomerate, si noptile sunt agitate. Probabil o sa scriu mai rar din aceasta cauza... nu prea ma mai simt in stare. Si nu pentru ca nu am nimik de spus.. ci pentru ca e prea mult cateodata . Incerc sa pretuiesc fiecare lucru marunt p care il am, dar unele lucruri sunt coplesitoare daca te gandesti un pic.
Majoritatea oamenilor nu stiu sa pretuiasca ce au, si asta face din lume un loc rece si singuratic. Si totushi mai exista un pic de speranta pentru noi. Fiecare zambet, fiecare raset.. fiecare gand bun lumineaza si incalzeste spatiul ce te inconjoara.De aceea.. daca ai o persoana draga aproape.. fie ea parinte, prieten, coleg, sora sau frate, sau orice ar fi .. nu ezita sa ii arunci un zambet.. poate insemna mult pentru cel vizat. Si o sa te simti si tu mai bine. Ai incredere in tine, un zambet poate skimba multe. :)
Sa revenim la povestea noastra. Ultima data cand am mai scris ceva a fost acum 3 saptamani.. trebuia sa mai umplu cateva pagini cu ce mi s-a mai intamplat sau cum m-am mai simtit.. si totusi.. nu am facut-o. Nu ma intrebati de ce.. nu stiu..
Pot face o mica sinteza totusi. Au trecut 3 saptamani de la ultimul articol... in momentul acela imi era dor de casa, ma acomodam inca cu tot ce tine de viatza departe de casa. 3 saptamani.. multe s-au intamplat in 3 saptamani.. pentru mine au contat mai mult decat ar intelege cineva care nu ma cunoaste.
Primele 3 saptamani au fost foarte plictisitoare aici in bucuresti. Nu aveam ce face, eram obisnuit cu viatza de acasa, cu rutina zilnica. Nu aveam chef de altceva, si imi era teama sa incerc lucruri noi, eram nesigur... dar asta a trecut... mi-am cunoscut colegii.. majoritatea sunt super...
Intr-un final am gasit chiar si un parc care imi oferea exact ceea ce aveam nevoie. Copaci, liniste, galagie, siguranta, incertitudine.. Si inca un lucru important pentru minte.. avea si un teren de baschet unde am dat de prieteni ai unor prieteni de-ai mei. Am facut miscare, m-am distrat cum o faceam acasa, m-am eliberat... poate parea ciudat dar e un mod de exprimare, unii o fac prin desen, altii prin muzica, alti prin fotografii, iar eu.. daca ma cunoasteti... deja v-atzi dat seama de ce vorbesc... orice hobby, orice placere poate devenii arta in mana cui trebuie...
Deja o dau in sentimente.. :)) si incepe sa imi placa..
Am mers de cateva ori pe acolo, am mai facut miscare, mi-am facut prieteni noi..
Pe urma, m-am plimbat prin Bucuresti sambata si duminca urmatoare, adica acum 2 saptamani.. Gil mi-a facut o surpriza foarte placuta si a venit la sora lui sa o vada, si am cam stat tot weekendu.. adik vineri si sambata parca.. nu mai tin minte exact.. cert e ca m-am distrat foarte mult.. pe urma alta saptamana de scoala... si un weekend mai special.. a inceput cu venirea lu Adi, Ghenea.. aditzu.. il stiti.. ala mic si nebunatic:)).. mic.. ca e mai mare ca mine.. a venit sa isi vada o prietena apropiata... A stat 2 zile.. a venit cu un prieten.. toata sambata am fost prin oras pana seara tarziu.. ne-am plimbat si am vazut de toate. A fost foarte misto, dar pe la 9 m-am intors inapoi la camin. Urma o duminica foarte frumoasa... Calduroasa si insorita. Despre duminica asta sunt foarte multe de spus.. probabil un articol viitor. Un mic spoiler: am fost la Ploiesti, m-am intalnit cu Madalina si dupa 4 zile am ajuns sa scriu aceste cuvinte.. nu intru in detalii.. dar poate o sa intru.. dar dupa duminica asta...
In cateva cuvinte... ultimele 3 saptamani au fost foarte misto, mai greu cu scoala, dar ne descurcam... vorba aia.. sesiunea trece... studentii raman :))..
...
Am kef de o seara de vara... cald afara, cer senin.. multe stele.. si eu intins pe iarba, uitandu-ma la ele...
Hei!!! :)) fac rime fara sa imi dau seama.. inca le mai am ;)).. pana data viitoare.. avetzi grija de voi... V-a arunc un zambet din capitala... si nu uitati ca nu sunteti singuri... niciodata ;)... Dupa fiecare apus vine un rasarit... >:D<.. Free hug >:D<
joi, 30 octombrie 2008
joi, 2 octombrie 2008
Era si timpul.. Era si trecutul.. inca este
Of of of... a trecut ceva vreme de cand nu am mai publicat un "articol" in acest mic ziar al vietzii mele. De azi imi propun sa adaug cate un articol in fiecare saptamana, nu numai pt a-mi ocupa timpul, ci si pentru ca, fiind asa departe de casa, nu pot povesti prietenilor mei ce am mai facut sau cum m-am simtit in ultima perioada.
Acum cateva zile, mai exact joia trecuta imi luam adio de la tot ce tinea de trecutul meu, de viatza de acasa, practic de tot ce numeam eu Camin. Imi luam adio de la prieteni si ma pregateam psihic pentru ce a urmat de vineri incoace si pentru ceea ce o sa urmeze de azi inainte. Dupa mine, asta a fost decizia corecta la momentul respectiv. Nu au trecut decat 5 zile si deja vad ca oricat de mult as incerca sa trec peste tot ce a fost in urma, nu pot. Oamenii sunt mult prea mult legatzi de trecut ca sa poata renunta la el. Optsprezece ani petrecuti alaturi de familie si prieteni nu trec asa usor.
Eu nu am vrut sa renunt practic la tot, ci mai degraba sa incep o viatza noua aici in Bucuresti la facultate deoarece se spune ca de aici iti incepi practic viata de adult. Facultatea este momentul care te defineste ca persoana, si e sansa mare de a o lua de la capat, de a skimba ceva in viata ta, mai ales daca pleci de acasa pentru a studia in alta regiune cum e in cazul meu. Eu am venit la Bucuresti pentru Politehnica, si nu am venit cu mainele in san.
Am venit aici cu o idee, o speranta, un gand... voi incepe o viata noua pe care o voi modela cum voi dori, neinfluentat de trecut, de cine am fost si cu cine am umblat.
Aici nimeni nu te cunoaste, nimeni nu te judeca dupa ce ai facut in liceu sau generala, cum ai invatat sau cat de frumos esti. Exista totusi o regula care guverneaza peste toate si care te ajuta extrem de mult in viata si anume "Respecta pe ceilalti si vei fi respectat".
Oke.. sa revenim.. deci am zis ca nu am venit la Bucuresti cu gandul de a renunta la trecut de tot.. sincer as fi vrut, dar nu se poate.. dorul de casa, de prietene si prieteni apropiati mai mult sau mai putin, colegi si alte alea nu pleaca fara sa lase urme. Ganditi-va la viata ca la un camp acoperit cu un strat de zapada, iar toate amintirile tale ca pe niste mingii sa zicem. Un moment bun in viata e ca o mingie care se rostogoleste pe campul vietii tale. de asemenea ca si amintirile nasoale care ne sunt presarate de-a lungul vietii. Cand vrei sa treci mai departe si reusesti, mingiile incet incet se transforma in baloane care isiiau zborul. Dar totusi raman urmele mingiilor in zapada. Dorul de casa creste si abia astept sa imi vad prietenii. A inceput sa imi placa aici si chiar am de gand sa numesc acest loc ACASA, dar totusi trebuie sa mai verifici baloanele din cand in cand. Privesti inapoi si razi de trecutul tau. Chiar daca nu ai avut parte de cea mai minunata copilarie, nu poti lasa acest lucru sa te influenteze de aici inanainte. Privesti in jur si vezi copii imbatraniti inainte de timp, care nu au avut ocazia sa se simta copii cat ne permite varsta. Dar daca privesti atent, poti vedea un copil in fiecare persoana. Trebuie doar sa privesti atent si daca sti cum, il poti scoate la iveala pentru o perioada mica de timp.
Eu ma bucur sa va spun ca inauntrul meu este un copil cu o inima foarte mare , iar inauntrul vostru, altul cu o inima si mai mare. Dar se sufoca daca nu aveti grija sa va bucurati de tinerete.
Dupa putina vreme, trecutul mi-a amintit ca totushi am ceva istorie in spate dar ca totusi, totul va fi bine. Nu am reusit sa scap de trecut venind aici, si acesta este un lucru bun deoarece, toate lucrurile nasoale din viata unui om, in special din a mea, nu vor valora mai mult decat prietenii are ma asteapta ACASA. Acestea fiind spuse, astept sa primesc foile de drum si sa trag o tura pana acasa sa imi vad prietenii..
Pety.. Andra...Gilika.. Crisstaman.. Ioana..Oua.. Denis.. Flory... Laur.. Nick.. Niky.. Suciu..Tinito.. Catalin..Byby... Catalina..Piti... Alexutza..Alinush.. Stef..Marius...Tudor..Anku..Cata si Ank.. Tibi... Cristinik.. Alex.. Ion.. sunteti multy.. scz daca am omis p cineva si ordinea de mai sus nu conteaza f mult.. decat prmi :"> Si restu..
Asteptati-ma.. nu mai e mult.. si ma intorc :D ;).. buh bye for now :* .. kiss ya :)) >:D<
Acum cateva zile, mai exact joia trecuta imi luam adio de la tot ce tinea de trecutul meu, de viatza de acasa, practic de tot ce numeam eu Camin. Imi luam adio de la prieteni si ma pregateam psihic pentru ce a urmat de vineri incoace si pentru ceea ce o sa urmeze de azi inainte. Dupa mine, asta a fost decizia corecta la momentul respectiv. Nu au trecut decat 5 zile si deja vad ca oricat de mult as incerca sa trec peste tot ce a fost in urma, nu pot. Oamenii sunt mult prea mult legatzi de trecut ca sa poata renunta la el. Optsprezece ani petrecuti alaturi de familie si prieteni nu trec asa usor.
Eu nu am vrut sa renunt practic la tot, ci mai degraba sa incep o viatza noua aici in Bucuresti la facultate deoarece se spune ca de aici iti incepi practic viata de adult. Facultatea este momentul care te defineste ca persoana, si e sansa mare de a o lua de la capat, de a skimba ceva in viata ta, mai ales daca pleci de acasa pentru a studia in alta regiune cum e in cazul meu. Eu am venit la Bucuresti pentru Politehnica, si nu am venit cu mainele in san.
Am venit aici cu o idee, o speranta, un gand... voi incepe o viata noua pe care o voi modela cum voi dori, neinfluentat de trecut, de cine am fost si cu cine am umblat.
Aici nimeni nu te cunoaste, nimeni nu te judeca dupa ce ai facut in liceu sau generala, cum ai invatat sau cat de frumos esti. Exista totusi o regula care guverneaza peste toate si care te ajuta extrem de mult in viata si anume "Respecta pe ceilalti si vei fi respectat".
Oke.. sa revenim.. deci am zis ca nu am venit la Bucuresti cu gandul de a renunta la trecut de tot.. sincer as fi vrut, dar nu se poate.. dorul de casa, de prietene si prieteni apropiati mai mult sau mai putin, colegi si alte alea nu pleaca fara sa lase urme. Ganditi-va la viata ca la un camp acoperit cu un strat de zapada, iar toate amintirile tale ca pe niste mingii sa zicem. Un moment bun in viata e ca o mingie care se rostogoleste pe campul vietii tale. de asemenea ca si amintirile nasoale care ne sunt presarate de-a lungul vietii. Cand vrei sa treci mai departe si reusesti, mingiile incet incet se transforma in baloane care isiiau zborul. Dar totusi raman urmele mingiilor in zapada. Dorul de casa creste si abia astept sa imi vad prietenii. A inceput sa imi placa aici si chiar am de gand sa numesc acest loc ACASA, dar totusi trebuie sa mai verifici baloanele din cand in cand. Privesti inapoi si razi de trecutul tau. Chiar daca nu ai avut parte de cea mai minunata copilarie, nu poti lasa acest lucru sa te influenteze de aici inanainte. Privesti in jur si vezi copii imbatraniti inainte de timp, care nu au avut ocazia sa se simta copii cat ne permite varsta. Dar daca privesti atent, poti vedea un copil in fiecare persoana. Trebuie doar sa privesti atent si daca sti cum, il poti scoate la iveala pentru o perioada mica de timp.
Eu ma bucur sa va spun ca inauntrul meu este un copil cu o inima foarte mare , iar inauntrul vostru, altul cu o inima si mai mare. Dar se sufoca daca nu aveti grija sa va bucurati de tinerete.
Dupa putina vreme, trecutul mi-a amintit ca totushi am ceva istorie in spate dar ca totusi, totul va fi bine. Nu am reusit sa scap de trecut venind aici, si acesta este un lucru bun deoarece, toate lucrurile nasoale din viata unui om, in special din a mea, nu vor valora mai mult decat prietenii are ma asteapta ACASA. Acestea fiind spuse, astept sa primesc foile de drum si sa trag o tura pana acasa sa imi vad prietenii..
Pety.. Andra...Gilika.. Crisstaman.. Ioana..Oua.. Denis.. Flory... Laur.. Nick.. Niky.. Suciu..Tinito.. Catalin..Byby... Catalina..Piti... Alexutza..Alinush.. Stef..Marius...Tudor..Anku..Cata si Ank.. Tibi... Cristinik.. Alex.. Ion.. sunteti multy.. scz daca am omis p cineva si ordinea de mai sus nu conteaza f mult.. decat prmi :"> Si restu..
Asteptati-ma.. nu mai e mult.. si ma intorc :D ;).. buh bye for now :* .. kiss ya :)) >:D<
Abonați-vă la:
Postări (Atom)